Între noi fie vorba, nu e nici o filosofie: sintagma “carbon-ceramice” spune totul despre ele.
Atât structura discurilor, cât şi a straturilor de fricţiune este formată dintr-un amestec de carbură de siliciu şi fibre de carbon.
Primul element furnizează duritate, celălalt – înaltă rezistenţă mecanică.
Fie el un model sport sau o limuzină cu veleităţi de sprinter – ba, în ultimii ani, până şi SUV-urile ori break-urile sunt capabile de minuni pe circuite –, subiectul unei discuţii despre maşini rapide este analizat, în 99% din cazuri, dintr-un singur punct de vedere: cel al vitezei. Acceleraţii, reprize, punctul culminant al sprintului şi… cam atât. Din păcate, trebuie să o spunem, căci mult mai importantă decât forţa vulcanului de sub capotă este cea a “menghinei” din spatele jantelor. Un capitol vital, care, din fericire, oferă o soluţie excepţională: frânele carbon-ceramice.
Povestea lor începe cu mult timp înainte ca Porsche 996 GT2, cel dintâi model de stradă echipat cu discuri carbon-ceramice, să ajungă în garajele pasionaţilor. Cu 25 de ani mai devreme, în 1976, Dunlop Aerospace le implementa pe avioanele Concorde; trei ani mai târziu, frânele carbon-ceramice debutau în Formula 1 pe monoposturile Brabham. În 1988, SAB WABCO le testa pe trenurile de mare viteză, pentru ca, în 1999, discul nemţilor de la SGL Group, primul dedicat maşinilor de stradă, să fie “bliţat” de aparatele vizitatorilor Salonului Auto de la Frankfurt.
Azi, aproape că nu există supercar care să nu ofere discuri de frână carbon-ceramice. Şi de ce ar fi altfel, având în vedere că, din perspectiva tuturor parametrilor care contează – putere de stopare, rezistenţă la oboseală, durabilitate şi masă proprie –, nu au adversar. Ori, când pedala de sub piciorul drept dezlănţuie sute de cai putere, e bine să ştii că, de fiecare dată, sistemul de frânare oferă un răspuns optim. Dar să vedem, mai exact, cum se diferenţiază frânele carbon-ceramice de cele clasice.
Structură, proprietăţi, avantaje
Aliajul posedă ductilitate totală, fapt care îi conferă o rezistenţă excepţională la temperaturi înalte şi încărcări mecanice. Un disc carbon-ceramic poate ajunge şi la 1.300 de grade fără a se deforma sau strica, de unde rezultă că frânările, indiferent de frecvenţa şi intensitatea lor, vor fi de fiecare dată la fel de eficiente.
De fapt, acest material-minune funcţionează cel mai bine atunci când atinge temperaturi la care discurile din oţel capitulează.
Cu alte cuvinte, cu cât maşina este împinsă mai mult spre limită, cu atât discurile vor da măsura adevăratei lor valori. Iar şoferul, evident, va aprecia investiţia făcută.
Dar, despre costuri, puţin mai târziu…
Între timp, să evidenţiem alt avantaj major al frânelor carbon-ceramice: masa proprie. Având în vedere compoziţia anterior menţionată, nu e greu de dedus că discurile sunt foarte, foarte uşoare. Mai exact, cu până la 50% mai uşoare decât cele din oţel. În funcţie de dimensiuni, un sistem de frânare cu elemente carbon-ceramice poate ajunge să cântărească şi cu 25 kg mai puţin decât unul clasic, cu beneficii imediate asupra manevrabilităţii şi consumului de combustibil. Apropo: discurile carbon-ceramice sunt şi ecologice. În medie, o maşină echipată cu atari componente emite cu un gram de CO2 mai puţin la fiecare km; aşadar, la un rulaj anual de 20.000 km, rezultă o “economie” de 20 kg de CO2. În plus, emisiile de particule fine sunt mai mici cu 90%.
Am păstrat pentru final dezbaterea privind durabilitatea şi puterea de stopare a discurilor carbon-ceramice. Şi asta pentru că cifrele sunt uluitoare. La o utilizare normală, o atare piesă poate rezista până la 300.000 km – de patru ori mai mult decât cele din oţel şi, în marea majoritate a cazurilor, mai mult decât stă maşina în proprietatea cuiva. Altfel spus, sunt “pe viaţă”. Diferenţa este încă şi mai mare pe circuitele de viteză, acolo unde frânele carbon-ceramice durează de opt ori mai mult decât cele clasice. Totodată, ele nu corodează, chiar dacă intră în contact cu apa şi sarea în timpul iernii.
Cât priveşte puterea de stopare, distanţele spun totul: în medie, de la 100 km/h, o maşină echipată cu discuri din materiale compozite opreşte cu trei metri mai “devreme” decât una identică, dotată cu un sistem obişnuit. Iar, de la 200 km/h, diferenţa creşte la nouă metri. În condiţiile în care până şi un metru poate reprezenta diferenţa dintre viaţă şi moarte, este inutil de subliniat rolul şi importanţa lor pe modelele de înaltă performanţă.
Ce se poate întâmpla rău?
Teoretic, nimic. Dacă sunt produse de un expert în domeniu şi manevrate de specialişti atunci când sunt montate, discurile carbon-ceramice nu creează probleme. Defecţiunile privesc, în general, erorile de proiectare – ori sunt prea subţiri, ori prea compactate sau incorect dimensionate faţă de plăcuţe –, aşa că necazurile vor apărea din prima clipă.
Este important, totuşi, ca, în caz de funcţionare defectuoasă, să le schimbi imediat. Având în vedere performanţele maşinii, ele pot deveni mai periculoase decât cele din oţel.
Ca atare, atunci când achiziţionezi un set, asigură-te că provine de la un fabricant renumit (SGL, Brembo etc).
În mod cert, vor fi corect fabricate din punctul de vedere al parametrilor luaţi în calcul (viteza şi masa proprie a vehiculului, distribuţia maselor pe axe, perioada necesară stopării complete şi aşa mai departe).
Frânele carbon-ceramice: utilitate
Aparent, e greu de justificat un preţ atât de mare. Mai ales în vremuri de recesiune. Şi, în ciuda avantajelor covârşitoare – şi incontestabile – aduse siguranţei şi plăcerii de a conduce, chiar aşa este: frânele carbon-ceramice nu se recomandă oricând. Precum menţionam mai sus, ele au nevoie de utilizări intense şi repetate pentru a ajunge la temperaturile unde-şi arată adevărata valoare. Prin urmare, cine îşi cumpără o maşină obscen de puternică doar pentru a şti că stă pe un munte de potenţial, nu are nevoie de o asemenea tehnologie.
Cu totul alta este situaţia celor care vor să strunească un monstru mecanic în ritm de galop. Şi nu ocazional, ci cât de des se poate. Pe circuit sau într-o goană susţinută spre un platou montan, un sistem de frânare cu discuri carbon-ceramice va merita fiecare bănuţ investit. Iar partea cea mai bună? Nu doar supercar-urile, coupe-uri ori roadster-e, îl oferă. Războiul cailor putere, extins în mai toate segmentele de piaţă, a obligat implementarea sa şi pe aşa-numitele “uber”-limuzine/SUV-uri/break-uri. Deci, nu va trebui să faci compromisuri în privinţa spiritului practic. O democratizare bine-venită, care nu lasă loc de scuze…
Comandă-ți mașina acum.
Noi rezolvăm toate demersurile administrative
și ți-o aducem la cheie.
