Pentru ilustrarea situaţiei, i-am ales ca reprezentanţi ai taberelor pe Range Rover Sport şi Mercedes G-Klasse. Detaliu important: ambele automobile fac parte din segmentul premium. Între aceste două concepte constructive radical diferite, dar care – paradoxal – servesc scopuri similare, există tot felul de alte variaţii posibile. Tratarea tuturor în articolul de faţă ar determina atingerea unui grad de complexitate copleşitor şi derutant pentru mesajul nostru, ori tocmai asta nu vrem.
În schimb, în urma parcurgerii textului, dorim să reiasă cât mai limpede la ce trebuie să se aştepte cei care pornesc la drum fie cu un 4×4 high tech, fie cu unul tradiţional.
Range Rover Sport: aventuri stilate
Cumva, Range Rover Sport seamănă cu limuzinele de lux rafinate şi în privinţa configuraţiei constructive: caroserie autoportantă din aluminiu, suspensie cu patru roţi independente şi înălţime reglabilă, foarte multă electronică deservind numeroase funcţii, precum şi un accent categoric pus pe confortul utilizării şi al deplasării.
Dacă un astfel de vehicul ar trebui să se deplaseze numai pe asfalt, în rol de „caleaşcă” regală, nu ar mai fi nimic de spus. Totuşi, Range Rover Sport este un automobil cu profil polivalent, acesta incluzând oficial posibilitatea ca minunatul şi delicatul său conţinut tehnic să fie zgâlţâit pe pietre, târşâit prin nămol sau împroşcat sub presiune cu apa râurilor.
Range Rover Sport oferă din plin confort şi comoditate. Comoditatea se reflectă şi în sistemul de comandă al tracţiunii integrale, numit Terrain Response. Nu ai nevoie de prea multe cunoştinţe specifice conducerii 4×4: tot ce trebuie să faci este să identifici, la nivelul celor trei ideograme din jurul comutatorului, la ce fel de teren fac ele referire (autostradă, drum, zăpadă şi gheaţă, noroi şi şleauri, teren nisipos sau teren pietros; aşadar, rezultă şase programe).
Un alt grup de butoane, aflat în vecinătatea celui dedicat sistemului Terrain Response, include câteva taste al căror mesaj sintetizat este „apasă aici atunci când programele presetate dau cu virgulă”. Da, vorbim despre tastele pentru reglarea expresă a gărzii la sol şi pentru dezactivarea ESP-ului (prezenţa acesteia arată că şi specialiştii britanici sunt conştienţi de limitele electronicii în condiţii critice aparte). În aceeaşi zonă se mai pot vedea butonul Eco (apeşi dacă vrei să rulezi economic) şi ASL (Automatic Speed Limiter).
Confortul şi comoditatea rămân cuvintele-cheie în filozofia lui Range Rover Sport, la care se adaugă o înlesnire a conducerii pe teren accidentat pentru neiniţiaţi. Dacă aceştia ajung să îşi imagineze că un Range Rover Sport poate trece peste şi prin orice, vor apărea probleme la orizont. Chiar şi cu o astfel de maşină, terenul greu rămâne zona de exprimare a celor familiarizaţi cu conducerea şi tehnica domeniului offroad.
Dincolo de toate cele pomenite, cunoscătorii şofatului pe drumuri dificile vor simţi unele reţineri în a aborda terenul cu Range Rover Sport. Motivele? Caracteristicile de trecere ale suspensiei cu patru roţi independente nu sunt la nivelul celor ale unei suspensii cu punţi rigide.
E momentul să amintim că primele două generaţii Range Rover au avut suspensie cu ambele punţi rigide şi caroserie montată pe un şasiu separat, deosebit de zdravăn. Aşa cum are… Mercedes G-Klasse. De altfel, excepţionala robusteţe constructivă a automobilului german i-a asigurat o reputaţie respectabilă în ochii militarilor şi ai echipajelor specializate în intervenţii grele de salvare.
Confruntarea celor două sisteme 4×4 cu specific offroad naşte o altă confruntare chiar în miezul acţiunii – aceea între inteligenţa electronică şi cea umană. Măsurile de optimizare a conducerii pe care le adoptă în mers electronica de la bordul lui Range Rover Sport (blocările diferenţialelor, frânări, păstrarea constantă a vitezei, patinarea roţilor în anumite limite şi altele) corespund, în cazul lui Mercedes G-Klasse, măsurilor pe care trebuie să le ia nemijlocit omul aflat la volan. Care trebuie să ştie, personal, în ce constau ele şi, totodată, ce să ceară de la dotările tehnice ale maşinii.
Faţă de cazul inteligenţei artificiale din Range Rover Sport, inteligenţa organică pusă la treabă în cazul lui Mercedes G-Klasse mai are un set de senzori care o avantajează: ochii. Omul de la volan poate vedea în ce dificultăţi de rulare urmează să intre şi se poate pregăti în prealabil pentru asta, pe când maşina va „sesiza” particularităţile terenului numai după ce a „călcat” acolo cu propriile roţi – şi, în consecinţă, înaintarea – i-a fost deja afectată.
În caracterul automobilelor considerate aici există o zonă de suprapunere, referitoare la uşurinţa şi confortul conducerii pe off-road uşor şi mediu. Dincolo de aceasta, avem următoarele două situaţii: drum pavat şi teren greu. Pe asfalt, ultramoderna platformă tehnică a lui Range Rover Sport oferă un comportament rutier rafinat şi un confort cu adevărat impresionant, în timp ce Mercedes G-Klasse se străduieşte să filtreze reacţiile brutale ale punţilor rigide şi efectele inerţiale ale masei proprii mari, luptându-se cumva cu sine însuşi în condiţiile unei conduceri rapide.
În teren accidentat, robusteţea constructivă şi punerea nemijlocită la îndemâna conducătorului a comenzilor de diferenţiale blocabile, plus răspunsul mai spontan (netrecut prin funcţiile standard ale unei electronici complexe), îi vor permite lui Mercedes G-Klasse să treacă impetuos peste obstacole unde Range Rover Sport va ezita sau chiar ar putea da mesaje gen „failure to proceed”.
Este clar, oricât de departe ar merge tehnologia dedicată, rafinamentul sofisticat şi confortul de vârf (pe de-o parte) şi robusteţea plus acţiunea directă a forţei brute (pe de alta) vor ajunge la un moment dat să se excludă reciproc. Cu alte cuvinte, atât Range Rover Sport, cât şi Mercedes G-Klasse sunt automobile capabile să exceleze, numai că fiecare o va demonstra în situaţii extreme diferite.
