Fiabilitatea mașinilor premium: până la urmă, cum stăm?

Natura consumatorului modern îl obligă să accepte instictiv statutul unui producător auto, fără o analiză prealabilă privind dobândirea mult-râvnitei ipostaze. Altfel spus, admitem situația ca fiind una de facto, refuzând nu doar dubiul, ci orice întrebare care ar putea naște dubii referitoare la acest subiect.

Și totuși – nu a fost tot timpul așa.

În zorii industriei auto, chiar înainte ca puterea motoarelor, materialele folosite ori exclusivitatea să separe comunul de lux, principalul criteriu de delimitare era cel al calității fabricației și, implicit, al fiabilității. Probabil, deja intuiești întrebarea-temă a prezentului articol: când vine vorba de fiabilitatea mașinilor premium, câți dintre fabricanți îi mai acordă atenția cuvenită? Hai să afli un (posibil) răspuns…

Vei spune că, pe o piață de consum, fiabilitatea joacă un rol tot mai puțin important. Și îți vom da dreptate: când o mașină, fie ea premium sau nu, rareori rezistă în proprietatea cuiva mai mult de cinci ani, e limpede că alegerea produsului în funcție de rezistența sa în timp devine oarecum irelevantă. Pe de altă parte, nu e mai puțin adevărat că o rată ridicată a defectelor contează enorm pentru consumatorul de bunuri high-end, mai ales dacă aceasta e mai mare decât a… mărfurilor comune. Ori, în cazul automobilelor – și asta nu de ieri, de azi –, respectivul aspect este unul obișnuit.

Însă, până la urmă, nici ea nu poate fi considerată o scuză.

Mai ales când ajungi să constați că, pe lângă cele populare, mărcile cu tradiție în industria auto premium ajung să fie depășite inclusiv de “lupii tineri” – producători a căror istorie nu se întinde pe mai mult de un sfert de veac.

Pentru a formula un răspuns cât mai concludent asupra stării din teren, ne-am propus să detaliem câteva studii de fiabilitate, efectuate la nivelul a trei dintre cele mai importante piețe ale lumii: Statele Unite, Germania și Marea Britanie. Fiecare inițiator al acestor analize a aplicat propria metodologie de determinare a câștigătorilor și perdanților, drept pentru care o alcătuire incontestabilă a topului fiabilității este, practic, imposibilă.

În schimb, formarea unei imagini de ansamblu este perfect fezabilă, iar, pentru a ușura și mai mult procesul, vom începe cu studiul unui parc auto spre care își îndreaptă atenția cei mai mulți dintre noi: cel german.

Un top riguros(?)

Precum am spus și cu altă ocazie, TÜV reprezintă pentru Germania ceea ce este RAR-ul pentru România.

Cu diferența că de la nemți auzim și altceva decât de certificări date „pe sub mână”.

De pildă, în fiecare an, institutul german dă publicității mai multe statistici privind calitatea mașinilor verificate, în care regăsim vehicule care au trecut prin minimum 500 de teste.

Momentan, cele mai recente topuri fac referire la înregistrările de anul trecut (2013), iar, pentru o relevanță cât mai bună (evident, judecată prin prisma perioadei în care mașina stă în proprietatea unui client), am ales să discutăm despre clasamentul fiabilității autoturismelor premium cu o vechime de 2-3 ani.

Ca de obicei, mărcile populare japoneze fac legea (chiar dacă pe prima poziție se află Volkswagen cu al său Polo): șase din cele mai fiabile 10 mașini sunt concepute în “laboratoarele” de la Soare Răsare. Când vine vorba de modele premium, însă, grupul VAG își ia revanșa: cel mai fiabil model ștanțat cu un logo select este Audi Q5. Rata sa de defectare, de numai 2,8% în 61.000 km, este atât de bună, încât îl desparte peste un procent de următorul clasat; din fericire pentru numărul doi mondial, respectivul este tot un „colaborator”: Porsche Cayenne. Care înregistrează o rată de 3,9% în circa 55.000 km.

Același scor îl are și Audi A3, dar la 48.000 km; deci, potrivit raportului TÜV, se poate spune că Volkswagen Group produce cele mai fiabile mașini din Germania. De altfel, Porsche își atribuie și următoarele două locuri, prin 911 și Boxster, primul purtător al altor logo-uri decât cele aflate sub tutela gigantului din Wolfsburg fiind BMW Serie 1.

Surprinzător pentru unii, la egalitate cu Serie 1 se află o mașină despre care se spunea că are mari probleme cu rezistența în timp, însă iată că Smart Fortwo a recuperat mult în cei 15 ani de prezență pe piață.

În sfârșit, Top 10-ul este completat, în ordine, de Audi TT, Mercedes-Benz C-Klasse și Mercedes Benz E-Klasse (la egalitate cu SUV-ul GLK și BMW Serie 3), iar, pentru o aprofundare mai facilă a clasamentului, te invităm să-l vizualizezi în format complet:

Locul 1 – Audi Q5 (rată de defectare 2,8%; rulaj 61.000 km)

Locul 2 – Porsche Cayenne (rată de defectare 3,9%, rulaj 55.000 km)

Locul 2 – Audi A3 (rată de defectare 3,9%; rulaj 48.000 km)

Locul 4 – Porsche 911 (rată de defectare 4,1%; rulaj 31.000 km)

Locul 4 – Porsche Boxster (rată de defectare 4,1%; rulaj 31.000 km)

Locul 6 – BMW Serie 1 (rată de defectare 4,2%; rulaj 42.000 km)

Locul 6 – Smart Fortwo (rată de defectare 4,2%; rulaj 30.000 km)

Locul 8 – Audi TT (rată de defectare 4,3%; rulaj 43.000 km)

Locul 9 – Mercedes-Benz C-Klasse (rată de defectare 4,5%; rulaj 55.000 km)

Locul 10 – Mercedes-Benz E-Klasse (rată de defectare:4,7%; rulaj:69.000 km)

Locul 10 – BMW Serie 3 (rată de defectare:4,7%; rulaj 55.000 km)

Locul 10 – Mercedes-Benz GLK (rată de defectare 4,7%; rulaj 49.000 km)​

America, la picioarele (și roțile) japonezilor

De ani de zile, când vine vorba de studiile JD Power în SUA, nu se mai pune problema cine reușește să-i învingă pe asiatici, ci cine reușește să se apropie de ei. Recunoaștem, în ultima perioadă, progresele fabricanților locali au fost admirabile și nici germanii (mă rog, unii dintre ei) sau britanicii nu s-au lăsat mai prejos; totuși, clasamentul JD Power – compus atât per ansamblul mărcilor, cât și pe clase auto în baza unui sistem ce numără problemele constatate, în ultimele 12 luni, de către proprietarii vehiculelor vechi de maximum trei ani – are o configurație diferită de cel al TÜV.

Să luăm, de exemplu, situația pe mărci: într-o industrie a cărei medie, la nivelul lui 2014, este de 133 de defecte înregistrate la suta de mașini, Lexus, regele neîncoronat al statisticilor JD Power, se poziționează pe locul întâi cu un fenomenal scor de 68 de probleme la 100 de mașini. Altfel spus, șansele ca vreun model al brand-ului de lux Toyota să sufere stricăciuni, comparativ o mașină aflată în media industriei, sunt de două ori mai mici. La mare distanță de Lexus se poziționează Mercedes, cu 104 defecțiuni la 100 de mașini, în timp ce bronzul este adjudecat, neașteptat, de Cadillac (107 imperfecțiuni la 100 de mașini).

Pe locul patru se situează Acura (109 defecte la 100 de mașini), iar, în spatele mărcii de lux Honda, se poziționează Lincoln – brand-ul premium al concernului Ford (cu 114 probleme la 100 de mașini). Porsche, unul dintre fruntașii clasamentului TÜV, este abia pe locul șase cu 125 de metehne la 100 de mașini, urmat de Infiniti (128), BMW (130), Jaguar (132) și… Audi (151). Da – câștigătorul topului TÜV este, pe piața americană, mult sub media de fiabilitate a industriei. Iar acesta este numai începutul coșmarului pentru nemți…

Situația producătorilor din Țara lui Goethe este dezastruoasă dacă studiem clasamentele în fiecare clasă de modele (pe malul vestic al Atlanticului, delimitarea se face altfel decât în Europa).

Doar Mercedes reușește, cât de cât, să țină steagul sus.

Înainte de a intra în detalii, se impune o mică paranteză: în acest caz, JD Power nu oferă informații în cifre, preferând mai ambiguul sistem al calificativelor. Concret, mașinile care obțin cinci puncte din cinci sunt considerate „printre cele mai bune”, iar cele care primesc patru din cinci sunt văzute drept „mai bune decât majoritatea”. Trei puncte sunt acordate modelelor „mediocre”, în timp ce vehiculele care încasează două puncte sunt „ștampilate”cu deloc flatantul „restul lumii”.

Ei bine, în clasa botezată de yankei „Compact Premium Car” (aici intră autoturisme din segmentul compact și mediu european), scor maxim a obținut doar Lexus ES. Alte două japoneze (Acura TL și Lexus IS), dar și două reprezentante ale Detroit-ului (Cadillac CTS și Lincoln MKZ) au căpătat patru puncte, în timp ce Mercedes-Benz C-Klasse și BMW Serie 3 au trebui să se mulțumească cu doar trei puncte. S-ar fi putut, însă, și mai rău: Audi A3, A4 și A5, alături de Volvo C30 și S60 au terminat cu dezamăgitorul scor de două puncte.

Altă clasă, aceeași poveste: Lexus GS câștigă categoria Midsize Premium Car (modele de talie mare) cu maximum de puncte posibile, urmat, de data aceasta, de Lincoln MKS și Mercedes-Benz E-Klasse (cu câte patru puncte). Ceva mai jos, calificativul „mediocru” s-a împărțit între Infiniti M, Jaguar XF și Volvo S80, dar adevăratele perdante, cu doar două puncte atribuite, au fost Audi A5 și BMW Serie 5.

În mod curios, Audi A8 și Mercedes-Benz S-Klasse lipsesc din acest top, însă nu și Jaguar XJ sau Porsche Panamera. Care n-au „putut” mai bine de două puncte din cinci…

Să privim puțin și în direcția SUV-urilor: la categoria celor compacte doar Acura RDX este demnă de cinci puncte, iar Mercedes-Benz GLK salvează onoarea Germaniei cu al său scor de patru. BMW X3 și Volvo XC60 sunt doar în media industriei, în timp ce Audi bifează încă o prezență la categoria „restul lumii” cu al său Q5. Un etaj mai sus, Lexus RX și GX sunt campionii tot-teren-urilor premium de talie medie/mare (grație, evident, punctajului maxim), iar BMW X5, Infiniti FX, Mercedes-Benz ML și Porsche Cayenne intră la „mediocre”. Și Audi Q7? Deja nu mai surprinde pe nimeni: este ultimul și… singurul cu două puncte din cinci. Să fie Marea Britanie un teren mai propice pentru fabricantul din Ingolstadt?

Lovitura de grație

Cel mai simplu răspuns la întrebarea anterioară este „Nu”. Dimpotrivă, studiul efectuat de binecunoscuta publicație britanică What Car? și firma de asigurări Warranty Direct (specializată în acordarea de polițe pentru mașini aflate la finalul perioadei de garanție) relevă nu doar că japonezii fac cele mai fiabile mașini, ci și faptul că producătorii germani suferă grav la acest capitol. Un soi de JD Power „reloaded”, dacă vrei.

Bunăoară, nu mai puțin de opt din primele 10 mărci ale clasamentului sunt japoneze. Printre ele se află, bineînțeles, și Lexus (cu o rată de defecțiuni de numai 18%, în ultimele 12 luni, pentru exemplarele vechi de 3-10 ani).

Practic, doar divizia de lux a lui Toyota a reușit o poziționare în Top 10 (locul trei la general).

Următorul fabricant premium, Smart, având, prin comparație, un rezultat dezamăgitor: 35% rată de defectare și un loc 15 la general (la egalitate, apropo, cu Daewoo). „Bronzul” îi revine lui MINI, cu o „performanță” de 37%, în timp ce alte mărci, pe care le-am fi așteptat mult mai sus, se zbat la coada clasamentului. Iată și un tabel edificator:

Locul 1 – Lexus (rată de defectare 18%, locul 3 în clasamentul general)

Locul 2 – Smart (rată de defectare 35%, locul 15 în clasamentul general)

Locul 3 – MINI (rată de defectare 37%, locul 18 în clasamentul general)

Locul 4 – Volvo (rată de defectare 39%, locul 20 în clasamentul general)

Locul 4 – Porsche (rată de defectare 39%, locul 20 în clasamentul general)

Locul 6 – BMW (rată de defectare 41%, locul 25 în clasamentul general)

Locul 7 – Audi (rată de defectare 42%, locul 26 în clasamentul general)

Locul 8 – Jaguar (rată de defectare 43%, locul 27 în clasamentul general)

Locul 9 – Mercedes-Benz (rată de defectare 45%, locul 29 în clasamentul general)

Locul 10 – Land Rover (rată de defectare 71%, locul 36 în clasamentul general)

Pentru a nu păţi ca ei, ţine cont de sfaturile noastre. Pregătirea maşinii este vitală pentru siguranţa ta şi a celorlalţi participanţi la trafic, drept pentru care, inclusiv în punctele unde legea nu o impune, acordă-i importanţa cuvenită. Respectiv, una maximă.

Totuși, chiar dacă ne propunem să tratăm doar această zonă a pieței, nu ne abținem să nu comparăm rezultatul constructorului șvab cu cel obținut de mai „proletara” Honda: 1 din 344! Fără (alte) comentarii…

Locul secund într-un eventual top al companiilor premium i-ar reveni lui Volvo, grație unui singur motor defect la 111 unități, în timp ce, pe ultima treaptă a podiumului, s-ar situa Jaguar (1 din 103). Ulterior, Lexus (1 din 101) și Land Rover (1 din 72) ar completa primele cinci poziții. Dar ce s-ar întâmpla dacă am alcătui o listă a codașelor?

Pentru a nu păţi ca ei, ţine cont de sfaturile noastre. Pregătirea maşinii este vitală pentru siguranţa ta şi a celorlalţi participanţi la trafic, drept pentru care, inclusiv în punctele unde legea nu o impune, acordă-i importanţa cuvenită. Respectiv, una maximă.

Ei bine, fani Audi și BMW, pregătiți-vă pentru o nouă lovitură: modelele producătorului din Ingolstadt ar câștiga un foarte nedorit „aur”, cu un motor stricat la fiecare 27 vândute! MINI ar fi pe doi cu scorul de 1 din 40, iar BMW ar sosi pe trei cu 1 din 45.

Restul e tăcere; pentru noi, încă câteva concluzii.

De final

Deși cele trei studii luate în considerare au un „modus operandi” complet diferit, există o serie de coincidențe care generează verdicte greu de dezmințit. În primul rând – și în ciuda absenței suspecte din topul TÜV –, este limpede că japonezii produc cele mai fiabile mașini premium. În special Lexus, care, de ani de zile, pur și simplu își distruge concurența la acest capitol. Piața americană și cea britanică sunt mult prea mari și influente în planul credibilității pentru a fi ignorate, așa că, pe viitor, dacă cea mai importantă problemă a ta este să… nu ai probleme, ar fi bine să consideri achiziția unei mașini cu „L”-ul pe calandru.

În al doilea rând – și, surpriză-surpriză, cu excepția ierarhiei TÜV –, fabricanții premium germani (exceptând, pe alocuri, Mercedes-Benz) au avut o prestație mult sub așteptări, Audi situându-se exact la polul opus față de rezultatele din Germania. Ba mai mult, firma din Ingolstadt se face de râs în clasamentul producătorilor de motoare, fiind mai slabă decât cei pe care obișnuim să-i arătăm cu degetul când discutăm despre lucruri bine făcute.

În sfârșit, a treia – și, probabil, cea mai dureroasă – concluzie: fiabilitatea mașinilor premium se dovedește, încă o dată, inferioară modelelor populare. În condițiile în care atât compania producătoare, cât mai ales clienții sunt nevoiți să suporte costuri (mult) mai mari. Capacitatea pieselor de a funcționa la parametrii optimi un timp îndelungat nu mai este demult apanajul strict al automobilelor scumpe, așa că răspunsul la întrebarea din titlu, cel puțin teoretic, este „destul de prost”. Nu spunem că vei avea probleme cu mașina ta premium, însă poate că, pe viitor, ar fi mai înțelept ca, în ceea ce privește mărcile cu tradiție, să nu le mai accepți statutul atât de instictiv.

Surse:

 An used car, JD Power, JD Power (top clase auto), CarsGuide, The Telegraph