Motoarele diesel în clasa medie: care este cel mai bun?

Deşi, cu ceva vreme în urmă, motoarele diesel în clasa medie erau considerate nişte cai de povară şi nimic mai mult, acestea au urmat un proces accelerat de modernizare şi, în momentul de faţă, nu doar că luptă de la egal la egal cu omoloagele lor alimentate cu benzină, ci chiar le surclasează în anumite privinţe.

Astfel, pe bună dreptate, preferinţele clienţilor încep să se îndrepte din ce în ce mai mult către ele, argumentele principale fiind consumul de combustibil mai mic şi reprizele mai bune, garantate de cuplul motor superior. Mai mult, în cazul modelelor premium, dieselurile au reuşit să-şi facă loc inclusiv printre versiunile cu caracter sportiv accentuat, constructorii germani având în ofertă unităţi V6 foarte performante, ce dezvoltă aproximativ 250 CP şi un cuplu motor maxim în jurul valorii de 500-600 Nm.

Pe de altă parte, e drept că propulsoarele alimentate cu motorină afişează preţuri mai mari cu câteva mii de euro şi au o întreţinere uşor mai costisitoare. Acest aspect negativ este, însă, compensat, după un rulaj de aproximativ 70.000 – 100.000 de km (în funcţie de caracteristicile fiecărui model), de costurile mai mici cu combustibilul. De asemenea, dieselurile au şi avantajul unor emisii de CO2 inferioare la aceeaşi putere generată, ceea ce implică taxe de înmatriculare mai mici atât în cazul vehiculelor noi, cât şi a celor second-hand.

Mai mult, în final, bazat nu doar pe datele tehnice, ci şi pe experienţa efectivă de condus a fiecărui model în parte, vom stabili şi cel mai bun sistem de propulsie (motor + transmisie) al segmentului premium din clasa medie.

Nu vom face o analiza exhaustivă a întregii oferte de pe piaţă, ci ne vom axa pe tripleta germană Audi, BMW şi Mercedes-Benz, având în vedere cota de piaţa importantă pe care aceştia o ocupă atât în vânzările de autoturisme noi, cât şi second-hand.

Din motive obiective, ce ţin de sistemul de taxare existent în România, ne vom rezuma, pentru început, doar la motorizările cu cilindreea sub 2,5 litri. Pragul a fost ales astfel încât Mercedes C-Klasse să nu se simtă „discriminat”, acesta având în ofertă motoare diesel de 2,2 litri. Informaţiile sunt utile şi celor care caută un model second hand, Audi A4 fiind pe piaţă din 2007, BMW Serie 3 din 2011, iar noul Mercedes C-Klasse urmând să preia mare parte din motorizări de la generaţia anterioară. Acestea fiind zise, să luăm la puricat fiecare model în parte.

Audi A4

Rămas oarecum în urma concurenţilor direcţi, Audi A4 propune temerarul motor 2.0 TDI în patru versiuni diferite de putere, limitele situându-se între 120 şi 177 CP. Astfel, atât cei care urmăresc consumuri de combustibil infime, cât şi cei dornici de performanţă ar trebui să fie mulţumiţi.

Dar nici acest motor nu pare alegerea ideală, el având „ştate de plată” destul de vechi în oferta grupului VW. Aproape la acelaşi preţ este oferită versiunea de 150 CP, care propune un rafinament bun, un cuplu motor omogen şi un consum mediu de doar 4,6 l/100 km, sprintul până la 100 km/h fiind realizat în aproximativ acelaşi timp ca şi versiunea imediat inferioară. Acest motor pare cel mai inspirat pentru cei care nu doresc o transmisie automată. Motivul? Singura disponibilă în acest caz este cea Multitronic, cu variaţie continuă (CVT), destul de puţin apreciată de şoferii care sunt interesaţi de sportivitate.

Cutia de viteze automată recomandată pentru acest model este cea S tronic, cu dublu ambreiaj şi şapte trepte, ce poate fi achiziţionată doar în cazul versiunii cu tracţiune integrală şi motor de 177 CP. Acest pachet tehnic este unul performant.

Ca să concluzionăm, cei care urmăresc doar achiziţionarea unei motorizări diesel inspirate ar trebui să se orienteze către motorul de 150 CP, deocamdată cel mai echilibrat din perspectiva preţului, performanţelor şi consumului de combustibil. În cazul celor interesaţi de transmisie automată sau tracţiune integrală, singura opţiune rămâne versiunea 2.0 TDI quattro cu 177 CP, în ciuda preţului cam mare.

Plusuri:

– Motoare cu performanţe omogene
– Tren de rulare echilibrat
– Finisare excelentă

Minusuri:

– Cutie automată DSG disponibilă doar pe motorizările puternice, de la 2.0 TDI de 177 CP în sus
– Cutia de viteze Multitronic, de tip CVT
– Consum de combustibil ceva mai mare

BMW Serie 3

Modelul bavarez are o gamă de propulsoare chiar mai largă decât Audi. De la economicul 316d şi până la performantul 325d, clienţii au o libertate foarte mare de a alege, inclusiv în privinţa optării pentru transmisie automată sau tracţiune integrală.

Versiunea de bază merită aleasă pentru preţul competitiv printre concurenţi, precum şi pentru consumul de combustibil declarat de 4,3 l/100 km. În rest, ca performanţe, nu prea excelează şi nici rafinamentul nu respectă canoanele modelelor premium, sunetul şi vibraţiile propulsorului fiind resimţite în habitaclu.

Deja, 318d este o versiune mai mult decât decentă din punct de vedere al performanţelor şi rafinamentului, consumul de combustibil nefiind afectat (BMW declară tot 4,3 l/100 km). Această motorizare este recomandată pentru cei care consideră că un sprint 0-100 km/h de 9 secunde este suficient şi, totodată, sunt atenţi inclusiv la costul de achiziţie.

Cine doreşte să exploateze mai intens trenul de rulare sportiv al Seriei 3, ar trebui să se orienteze către popularul 320d, cu 184 CP şi o acceleraţie până la 100 km/h în doar 8 secunde. În ciuda preţului mai mare faţă de 318d, această versiune oferă cam tot ce ţi-ai putea dori de la o motorizare diesel: cuplu motor bun, consum redus de combustibil şi suficient rafinament.

Versiunea 325d reuşeşte să dezvolte 218 CP din acelaşi diesel de 2,0 litri, atingând 100 km/h în doar 6,8 secunde.

Acestea fiind spuse, motorizarea optimă pentru Serie 3 este 320d, ea putând fi echipată inclusiv cu transmisie automată şi tracţiune integrală. În cazul în care costurile de achiziţie au o pondere mai mare în alegerea versiunii preferate, nici motorizarea 318d nu este de lepădat.

Plusuri:

– Motoare foarte performante
– Cutie de viteze cu 8 rapoarte rapidă şi confortabilă
– Tren de rulare sportiv

Minusuri:

– Motor diesel de bază mai puţin rafinat
– Suspensie cam rigidă
– Spaţiu interior cam restrictiv

Mercedes-Benz C-Klasse

Este cel mai curajos reprezentant al acestui segment în privinţa motorizărilor diesel cu cilindree mică. La baza gamei, Mercedes-Benz C-Klasse oferă un nou motor preluat de la Renault, de doar 1,6 litri, capabil totuşi să dezvolte 136 CP.

Pentru început, singura motorizare diesel disponibilă este C 220 BlueTEC, dotată cu un motor de 2,2 litri şi 170 CP. Deşi insonorizarea bună a habitaclului ţine la respect „ronţăitul” specific al injectoarelor, acesta este destul de clar perceptibil din exteriorul maşinii.

Pe lângă transmisia manuală cu şase rapoarte, se poate comanda şi cutia de viteze automată 7G-Tronic, cu şapte rapoarte. Construită după principiul clasic, cu convertizor de cuplu, aceasta e confortabilă, dar nu prea se pliază pe dorinţele şoferului în sesiunile de condus sportiv. Noua transmisie automată 9G-Tronic, cu convertizor de cuplu şi şase ambreiaje multidisc de cuplare, înlocuiește actuala cutie de viteze automată.

Una peste alta, şi nu doar din lipsă de opţiuni, cea mai inspirată alegere în cazului lui Mercedes-Benz C-Klasse rămâne C 220 BlueTEC. De asemenea, cei care sunt interesaţi de un model second-hand, din generaţia anterioară, ar trebui tot către versiunea 220 CDI să îşi îndrepte atenţia, datorită raportului convenabil între performanţe şi consum de combustibil (motorul fiind acelaşi).

La nivelul anului 2014 nu erau disponibile versiuni cu tracţiune integrală pentru noul C-Klasse, modelul anterior având această opţiune în ofertă atât pentru 220 CDI, cât şi pentru 250 CDI.

*generaţia anterioară

Plusuri

– Consum de combustibil bun
– Dotări de siguranţă complexe
– Amortizoare confortabile şi silenţioase

Minusuri

– Deocamdată, ofertă limitată de motoare
– Acceleraţii ceva mai lente
– Cutie de viteze cu reacţii uşor întârziate

Cel mai inspirat sistem de propulsie diesel al clasei

În general, diferenţele infime între cifrele de performanţă şi consum sunt păstrate şi în practică, dar modul în care fiecare maşină le pune în „scenă” face diferenţa. Pentru a avea acelaşi termen de măsură şi a acoperi o gamă mai mare de caracteristici, vom folosi, pentru comparaţie, versiuni de motorizare apropiate, cuplate la transmisii automate.

Cum, în cazul lui Audi A4, singura cutie de viteze automată ce merită achiziţionată este DSG, disponibilă doar în compania propulsorului 2.0 TDI de 177 CP, iar Mercedes-Benz C-Klasse era oferită doar ca versiune 220 BlueTEC, vom lua ca punct de reper motorizările ce dezvoltă în jur de 170-180 CP.

Cu propulsorul său de 2,2 litri şi 170 CP, C-Klasse este un campion al confortului şi chiar al economiei, transmisia 7G-Tronic schimbând relaxat treptele de viteză, iar motorul oferind un cuplu bun pe aproape întreaga gamă de turaţii. Principalul păcat al dieselului Mercedes rămâne sunetul mai puţin rafinat, receptat, mai degrabă, din exteriorul maşinii, nu din habitaclu. Pe de altă parte, în ciuda cuplului motor mai mare, de 400 Nm, acceleraţiile şi reprizele nu sunt tocmai un reper.

Audi A4 vine cu un grup motor-transmisie foarte echilibrat, dar care nu iese cu nimic în evidenţă. Principala calitate pare insonorizarea mai bună a habitaclului, consumul de combustibil fiind uşor în urma concurenţei. Cei care pot ignora uşoarele bruscări la plecările de pe loc, vor aprecia din plin schimbările rapide ale cutiei de viteze DSG şi acceleraţiile mai rapide decât la Mercedes.

Din fericire pentru BMW, el poate oferi un concurent competent pe aproape întreaga gamă de motorizări. În cazul versiunii 320d, aceasta dispune de un motor excelent, ajutat din plin de cutia de viteze automată ZF cu opt rapoarte. Ca atare, Serie 3 înregistrează cele mai bune acceleraţii şi un consum de combustibil aproape la egalitate cu C-Klasse. Chiar şi sunetul motorului, ceva mai prezent în habitaclu, este acoperit inspirat de cel produs de evacuare, creând o atmosferă sportivă. Cutia de viteze poate fi considerată un reper al industriei prin funcţionarea lină şi rapidă, ajutând inclusiv motorul să aibă un răspuns mai spontan la apăsarea pedalei de acceleraţie.

Motoarele diesel în clasa medie: concluzie

Indiferent dacă se urmăreşte achiziţionarea unei maşini noi sau second-hand, versiunile de mijloc, în cazul motoarelor oferite în mai mult trepte de putere, par cele mai inspirate.

Pe de-o parte nu compromit de tot consumul de combustibil de dragul performanţelor, iar, pe de alta – şi mai ales în cazul modelelor second hand –, conferă mai multă încredere din perspectiva fiabilităţii, ele nefiind solicitate la fel de mult în vederea obţinerii unor performanţe foarte ridicate.

Mai mult, cu cât nivelul performanţelor creşte, cu atât consumul de combustibil real diferă faţă de cel declarat de constructor. Oricum, fiecare model în parte are una sau două versiuni de motorizare recomandate, iar diferenţele infime de pe hârtie par ceva mai mari în viaţa reală.

Totuşi, acestea nu pot balansa decisiv opţiunea pentru o anumită marcă sau alta, ecartul dintre ele fiind destul de mic. Cert este că BMW propune la ora actuală dieselurile cu cel mai bun raport performanţe/consum de combustibil, iar transmisia automată ZF este clar mai bună decât a celorlalţi concurenţi.

Sursa:

https://press.bmwgroup.com

https://media.daimler.com